când nu mai găsesc
drumul spre casă
apar lumini și îl croiesc
direcție automată,
indicatoare, semne
nu am voit să le citesc,
la lecții de suflet am lipsit -
Analfabet înstărit.

respirația amplă răgușită
mișcă lumina din piept spre centru,
calibrând poziția sufletului mai aproape de pulsul tău,
aici e casa ta,
locul de unde te-ai pornit de îndată ce m-ai aflat,
ai lăsat încet să mocnească focul în vatră,
trosnesc lemne un ticăit veșnic de dor și amintiri calde,
aroma perfectă a numelui se împletește sublim cu gustul plăcut al vocii tale,
te-aș mai ruga să vii din când în când să dai o gura de apă crinilor roșii
și mie
au secat buzele,
sufletul se urcă spre ele să-i potolești setea,
de când ai plecat și ai lăsat ușa deschisă
ți-a uitat numele și pragul,
mi-e frică să nu îl uit și eu –
de-aceea hrănesc focul mereu
Cu amintirile tale, Pandora.

26.05.2025