Fiecare strop al ploii cântărește
În mâna lui Dumnezeu cât un univers.
Unul care cade din nori și se lovește
De pietre, de margini și de sori,
De ritmate cântăriri în vers.

ÃŽn fiecare strop este o lume.
Lumea care rămâne în sine din
Ceea ce crește de fiecare dată când
Își zdrobește din sine celestul infirm.

Golul arborat în culoarea luminii
Ce flutură lucind în priviri tuturor
Spre a aminti că în pântec duce
Golul următor al celuilalt gol.

Ploi ale ploilor ce plouă în sine stropii
Care le zvâcnesc din inimă când
În diluvii ruginesc curgând.