așa cum umbra este mortarul unei ctitorii și cuvintele pot fi liantul dintre morți și vii spunea fratele meu în timp ce căram cu roaba cărămizi pe râu în jos/ pe un mal frumos să reparăm casa bătrânească de sus de pe acoperiș vedeam bunicii cum vin pe coastă cu cele 7 vaci grase ale noastre cum se opresc în livada cu mere de aur și se închină în fața lui d-zeu deghizat în izvorul cu apă rece și bună departe în vale între un cântec de dor și jale se vede carul mare cu care bunicii vor duce merele la târg să cumpere oloi crompiri cucuruz cureci și piparcă să pună pe masă la maistorii care înalță casă frumoasă peste un zidul părăsit pe la poartă trece cu traista plină cu meară un călător ostenit în urma lui îngerii cântă/ magii îl adoră