ne ţineam de mână
nu pentru a nu ne pierde
ci pentru a ne asculta
bătăile inimii

eram îmbrăcaţi lejer
cu iubire,
toate străzile inmugureau
când le treceam pragul,
erau ca niÅŸte straie alungite
mai mari cu câteva numere
decât puteam noi duce

iar seva copacilor marginali
accelera sub atingerea
mâinilor noastre

la trecerea străzii
semaforul e roÅŸu
ne-am oprit ÅŸi te-am privit atent:
- vai! cât te-ai schimbat iubito!
ai mai multă vară în priviri
mai mult soare pe buze, prin păr...
- haide iubitule, e verde
de ce eziţi nu avem prea mult timp

de ce ne-am grăbi vreodată
iubirea nu cunoaÅŸte culorile

am traversat strada infinită
ÅŸoferii ne claxonau, unii ne strigau:
haideţi odată! haideţi dom'le
că sunteţi pe roşu!
iubiţi-vă în altă parte!

dincolo, iubirea nu mai era
cum o cunoÅŸteam noi
era albastră,
şi n-am mai plecat nicăieri