„să-mi scrie versuri în franceză” –
așa ai scris în oracol la dorințe secrete –
mă rog nu-mi era adresat sută la sută mie
dar eu așa am luat-o

textul era redactat cu cerneală violetă
rotund fără greșeli
cel mult o floricică desenată în loc de punct
și litera „s” făcută să urce și să se încârlige
precum coada unei pisici

pagina era între
„ce poreclă ți-ai dori”
și
„ce i-ai zice lu’ Curt Cobain”
nu avea inimioare
doar acea propoziție
scrisă pe două rânduri

„să-mi scrie
versuri în franceză”

n-am dormit toată noaptea
a doua zi am rupt pagina
de frică
că o s-o vadă și altcineva

sor-mea a remarcat lipsa și a urlat
„era cel mai bun oracol de ce l-ai distrus”
și eu am tăcut
ce puteam să zic

am început franceza
cu manualul de clasa a VI-a
în care Luc și Mireille mergeau mereu
la școală la librărie
și ocazional în parc

scriam conjugări abstracte în caiet dictando
utilizând de asemenea cerneală violetă
și subliniam cu rigla

je suis – inutile
tu étais – superbe
nous ne sommes jamais – ensemble
vous m’avez contourné
elles s’en foutent

scriam și poezii în paralel
pe coperta a treia a fiecărui caiet
cu titluri bizare

„les yeux de Cătălina ont goût de sirop”
sau
„poème pour une gomme mâchée sous ton pupitre”

n-aveam curaj să ți le dau – cel mult
ți le recitam în gând
în timp ce mergeam pe lângă tine pe coridor
ca și cum aș fi repetat o lecție
bombănind
mereu încruntat

ți-am ridicat odată o riglă
(eram foarte des în spatele tău)
mi-ai spus „merci :)”
și asta a fost tot

peste ani am aflat că ai terminat pedagogicul
că predai
că ai fost plecată
că te-ai întors
mă rog chestii de viață banale

nimic despre fata cu breton
care mirosea a șampon Farmec
și care scria cu stilou cu pompiță

oricum
e important că s-a întâmplat cândva
să-ți pui o dorință
fără să știi că cineva o să rupă hârtia
și o să învețe o limbă
în care nu o să-ți spună
cel mai probabil
niciodată
nimic