mai mult decât de scrierile populare de pe toate gardurile orașului,
îmi aduc aminte de fluturele cap de mort de sub podul de pe râul Vedea.

mai plăcută amintire decât oricare sărut al oricărei iubite,
se leagă de uleioasa eugenie pe care tata mi-a azvârlit-o perfect în mâini,
de jos, în chiar fuga scaunului de tiribombă

sau poza veche de la 8 ani, cu mingea de ping-pong pe jos, după ciucurii coverturii,
ca o inserție cenușie la post-producție

tabloul de șoim al patriei în care nici acum nu știu dacă am prune-n gură
sau standardul scăzut al umorului în remarca de moment a învățătoarei
a prins viață falsă pe contul meu

vecina de cartier de la o stradă mai sus, la vest, care semăna leit cu Björk -
o cocuță de care eram amorezat
ca un păianjen mic de o floare purtată de vânt în ultima zi dinainte de toamnă

zilele până la liberare numărate pe degete cu baioneta și alte singurătăți

At Night cântecul trupei The Cure - at night pe calculatorul Danei.

fiind între două iubiri.