sufletul tace în liniște ascultă
cum cântă păsările în copaci,
cum își foșnesc coroana multă,
cu aripi vesele de pitpalaci.

se leagănă în ritmul arhaic
codrul prin semne de demult,
parcă formează arc voltaic,
sorbind lumina în tumult.

altare ridicăm credinței
și pe Hristos noi îl iubim,
că ne-a dar darul biruinței,
demonicul păcat să îl zdrobim.

cumva toți înțelegem metaforic,
traiul dificil din cursul istoric.