e noapte tropicală nu pot să dorm,
număr stele și le admir strălucirea,
doar ele mai pot să îmi dea fericirea,
necazul gri în șaradă să îl transform.

acum sub trena lunii m-aÈ™ ascunde,
stihiile nopții să nu mă rănească,
sufletul obosit să se odihnească,
să se delecteze cu bucurii rotunde.

convoi de gânduri spre cer se îndreaptă,
să capteze lumina din nimbul lunii
visul învăluit cu parfum de petunii
mă va duce sigur pe calea cea dreaptă.

din urzeala insomniei argintie,
se naște poemul cu fața pământie.