în sufragerie aveam un telefon
de producție internă,
model robust,
avea un disc mare, galben,
și un lacăt minuscul, foarte sigur pe el,
pus acolo parcă să ne testeze imaginația,
dar care sugera că în interiorul familiei
există deja o idee
despre interdicții.

uram lăcăţelul acela,
motiv pentru care adesea îl smulgeam
cu precizie tehnică —
eu eram, carevasăzică,
forța de execuție,
sora-mea, rațiunea morală,
cu totul lipsită de logică.

„hai s-o sunăm pe mama” – zicea.
formam numărul
și, evident, o sunam la serviciu
(„iar blochează ăștia ai marineascăi centrala”)
ca să o anunțăm că suntem cuminți.

răsfoiam apoi
(cu degetele înmuiate pe limbă)
cartea de telefoane,
căutam nume ca al nostru,
nume înrudite prin litere,
formam numere fără motiv,
ca într-un joc de sorți,
sfârșind invariabil cu preferatul nostru: 958.

„la semnalul următor, va fi ora (ora),
nu știu câte minute,
dar mai ales un număr precis de secunde.”
vocea aceea fără intonație,
fără inflexiuni,
fascinantă — câte și mai câte i-am strigat,
și nu s-a tulburat deloc.
îmi dădea, cel puțin mie,
senzația liniștitoare
a unei ordini superioare.

era ora zece seara
când a sunat telefonul.
am răspuns —
cum altfel,
decât înaintea soră-mi.

un nene a spus că e urgent.
am strigat-o pe mama.
a venit,
a apucat receptorul,
a ascultat,
a ascultat,
(a ascultat mai mult decât trebuia),
n-a zis nimic.

telefonul nostru, din bachelită, negru,
obiectul pe care aproape ajunsesem
să-l îndrăgesc,
îi atârna greu în mână.
firul spiralat i se încolăcise pe degete,
ca o întrebare
care nu reușește să se închege.

m-am uitat la ea,
era calmă când a închis.
a privit masa,
apoi a ridicat aparatul
și l-a trântit.

(multă vreme mi s-a părut interesant
să fac referire, în diferite descrieri,
la urletul sfâșietor al unui telefon spart pe ciment.
am renunțat între timp.)

rezultatul a fost convingător:
bucăți mici, rotunde,
cercuri perfecte,
o demonstrație experimentală
despre fragilitatea comunicării.

săptămâni mai târziu,
tatăl nostru a fost adus stabilizat,
cu cinci cusături precise,
simetric executate.
pielea scalpului, tunsă scurt,
lucea exact ca cioburile
unui vechi telefon.
(am notat, pur și simplu, această
corespondență)