Nu vreau sfințenie și aură
să-mi stea pe cap,
veșmânt de înger, de un alb imaculat,
nici ca să mai trimiți asupră-mi draci
să mă strujească,
ori ca să mă înrolezi în oastea ta împărătească,
vreau doar să-mi pot trăi, cum pot,
această viață,
zi de zi,
fără ca să mă tem
că mă vei chinui din nou,
doar ca să fiu pe placul tău,
să dobândesc aici
tot ce-mi doresc,
fără să mă mai milogesc de tine,
să pot iubi doar ceea ce-mi convine,
mi-ajungă chin și suferință, fără număr,
fără că tu să pui măcar un umăr
ca să mă ajuți,
în vreme ce pe oamenii cornuți
îi ții în brațe,
că nu mai știu cu ce să-și mai răsfețe
și suflet, ca și trup,
de astăzi vreau ca să devin ca ei cornut