De fiecare dată mă ridic de la masă
Mai bătrând cu un mănunchi de secunde.

Ca dintr-un infinit din care mușc
Și mă bucur ca de o mare plină
De nenumărate valuri fecunde.

Sunt gura ce amestecă la masa
Unde așezat sunt ceea ce
A mestecat Dumnezeu.

Dumicatul ce mi-a dăruit mie
Și tuturor celor din jur
Trup din trupul Său.

Uimit, de aici mă ridic
Asemenea spicului ce a încarnat
În sine atât de mult încât își pleacă
Capul înaintea luminii de unde
Grăunții de umbră
Și i-a adunat.