eu cuprind dimineața
cu ochiul clipei
soarele mă îmbrățișează
cu o rază ruptă
tai orizontul cu
cuțitul cuvintelor
norii se prăbușesc în
brațele vieții
sunt o piatră căzută
în adâncuri
de ce nu-mi place să
visez
pentru că visul este
un păianjen
care-și țese pânza
între viață și moarte
între azi și mâine
mă simt prinsă în mine
închisă în temnița
gândurilor.