era pentru toate serile
în care am tăcut
în loc să spun ceva,
pentru toate diminețile
în care am mințit că sunt bine,
și pentru toate improvizațiile
care credeam că mă fac fericit

nu puteam s-o contest
cineva ținea deja
stiloul deasupra ei,
pregătit să-mi încaseze
îndoiala

am mototolit hârtia și am plecat din orașul în care
oamenii își trăiesc viața
ca pe o haină împrumutată
pe care n-au curaj să o murdărească.