Douăzeci de vise sunt douăzeci de speranțe
din care se poate țese o lume.
Prima speranță o port în frunte, să-mi lumineze drumul,
iar multe altele le țin în inimă, să-mi dea putere.
Fiecare speranță mă hrănește,
ca nu cumva vântul să-mi șuiere gol prin gânduri,
și, de m-aș trezi, să nu fiu mai sărac cu un vis.
Cu fiecare speranță împlinită îmi deschid ochii
să văd crângul înverzit.