|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Nothing sought Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-01-24 | [This text should be read in romana] |
Veghez la pulsul lumii, în fire și în fapte,
Inginer peste golul ce-n alții s-a depus, Dar cine-mi ține garda în propria mea noapte, Când soarele din mine de mult s-a dus în apus? Lângă mine, o viață sforăie-n mediocritate, Un somn greu, de plumb, peste cristale zdrobite, Tu-ți dormi puținele gânduri, în timp ce pe la spate Amintirile noastre se scurg, de noi flămânzite. Nu m-ai văzut poet, nici femeie, nici mamă, Ai vrut doar mecanismul ce nu cere nimic, Iar eu m-am temut că, din această teamă, Vom naște-un alt „nimic”, la fel de mic. Mai bine ramura frântă și drum oprit aici, Decât urmaș cu ochi goi,lipiţi de un ecran, Să moștenească somnul și visele mici, Și-un radio roșu vechi ce cântă în van. Egoiste sunt locurile ce-au rămas rezervate, Dar măcar sunt curate de-un „noi” falsificat, Tu dormi... eu vorbesc în limbi grele, uitate, Sunt singura trează într-un sistem eșuat.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy