Noi

Și Andrei și Pavel din cer de-ar coborî,
Pe pământ se pare bine tot n-ar fi,
Din icoane mirul tot de-ar izvorî,
E cu neputință noi a ne iubi.

Mergem la biserici cu un chip smerit,
Dar avem un suflet rece și perfid,
Vrem să fie bine, dar vrem diferit,
Binele la tine doar eu să-l decid.

Ne furăm căciula, ne furăm și șalul,
Cuibăriți prin cârciumi ne vărsăm amarul,
Nu știm să fim oameni și nici nu vom ști,
Avem pasiune pentru a ne prosti.

Astăzi de-ar veni pe pământ chiar Domnul,
Noi tot am lipsi, că ne apucă somnul,
Am da foc la iadul care zace în noi,
Îngeri căzuți ai altui război.

Facem din credință un cuvânt abject
Și din demnitate unul incorect,
Nu avem în noi minimul respect
Și chiar nu ne pasă de acest aspect.