Eu am venit cu înserarea
Ce se coboară pe morminte
Când chipul tău duios mă strigă
C-o adiere de cuvinte.

Acum te-aștept printre morminte –
Un ultim viu rămas în viață.
Privirea mea sapă-n adâncuri
Printre cadavrele de gheață.

Și-n cruda-mi căutare
Mă știe luna plină :
Tu te-ai ascuns departe
Și nu-mi mai dai lumină!