și sigur că da plecăm și noi unii dintre noi spre merele coapte
eu te-am iubit și te-am uitat că așa suntem noi bărbații care muncim moartea pe schimburi în ture de zi și de noapte uneori chiar și în sâmbăta ei

dar tu ai copil de crescut și bărbat dus de acasă în cealaltă uitare
așa că zic să nu cumva să potrivești ceasul să sune pe la amiază
nu mai e vreme să ne mai naștem și azi
vezi bine doar apa are buric

și dacă tot vrei să mă vezi după cum spui tu pe la lume atunci ia femeie cu tine și cum dă să iasă curcubeul de lemn cum te ascunde undeva spre umbra dedinspre cum s-o arăta ea că eu mă duc

pe ăla mic lasă-l să rescrie primul poem
cine știe cum l-o vedea unu măcar el să ajungă la pasărea-cer
apoi poți să mă plângi
vezi bine că doar apa mai are buric
nu
nu mai e vreme să ne mai naștem și azi