de fapt plecarea mea precipitată de la tine e o nouă întoarcere de 180 de grade
prea devreme se face roșul verde înainte de a începe numărătoarea inversă
e o nouă impresie că ții la mine doar când îmi străpungi epiderma cu unghiile
ca un ac de seringă ce abia așteaptă să îmbrățișeze amorțitele vene
tu ai încă păreri de rău că nu ai o mie de fluturi pe metru liniar de coapsă
eu oftez a nedormire că nu am o mie de vise de oferit pe metru pătrat de iubire
am spus că va ploua în octombrie cu flori de iriși multicolori în părul tău
ai spus că vei deschide ochii cu o jumătate de mirare înmugurită înspre toamnă
nici un sens nu duce la monotonie dacă învățăm să mergem în zig zag pe curbura vieții

de fapt plecările noastre au ceva din zborurile de bumerang
aruncăm amintiri prăfuite în albumul cu poze în alb și negru pentru a le arăta mai târziu nepoților
prea multe sentimente sufocă echilibrul într-un sus -jos oscilant
am numai o fărâmă de aripă ce o tot mut de pe umărul stâng pe umărul drept
tu ai un început de serpentină pe tâmple ce mi-o dai s-o mângâi cu fiecare lăsare a serii
azi nu ne cunoaștem trăirile decât prin intermediarii confuzi ai inimii
azi nu mă știi decât prin semnele pe care le face orbul citind în braille aceleași pagini arhicunoscute
dar niciodată traduse într-un spațiu deschis al revenirilor la starea de dor