am băut prima apă din fontana del destino
printre capetele de lei veghind fiecare întrupare
copii stingheri culegeau bănuți de aramă
furând dorințele celor neîmpăcați cu soarta
cerșeau pe alt drum împlinind iluzii
înstrăinați de ei înșiși îndurerați
amăgindu-se că fiecare bănuț ar putea avea
o fântână într-un alt scuar al cetății


bătrânii înclinau smeriți ochii spre miază-noapte
regăsindu-se în copiii de lumină
ca și cum ar fi trăit lacrimile împietrite
ale altor aruncători de dorințe


tainic femeia a întors apa spre miază-zi
leii au luat în coame vântul descântat
l-au înfășurat printre arabescuri de marmură
învârtind destinul pe degetul Înțeleptului tăcut


copiii hrăneau porumbei mai departe
uitând să-și mai pună dorințe
pe chipul lumii