Din privirile tale n-au mai ramas decat
Niste cioburi care au cazut cu zgomot
Ploaie in crepuscul
Monicai Nicolau


Deasupra unei iubire despre care spunem
Ca mai exista doar
In sarea de pe buzele crapate,
In numaratoarea inversa
Singura normala
A zilelor pe care le mai traim
Numai din complezenta.
Dinspre capatul meu de cale ferata
Se aud doar viscolul si ploaia
Deasupra unui joc de puzzle
Inexplicabila
Geometrizare a unor cioburi
Planse de la fereastra unui etaj IX.
Undeva, la centrul noptii dintre noi,
Parerea de rau imparte echitabil traversele
La resturile care am devenit
Totusi
Serpuirea-mi umeda printre cioburi
Nu exclude sangerarea
Mersului schiopatat in patru labe
Macar ca
Buricele degetelor mele
Isi mai amintesc de ultima mangaiere,
Compunanadu-ti chipul in oglindirea trucata
A petecului meu de cer -
Altfel,
Cu totul altfel apari
In fragmente de oglinda.