A vieții față

Precum un gând care se pierde
Și uiți că tocmai l-ai avut
Precum un ochi care te vede
Dar când te uiți nu l-ai văzut,
Precum o stea în galaxie
Azi e, dar mâine a căzut,
Precum un orb în agonie
A lui speranță și-a pierdut;
Așa găsesc a noastră viață
Ce ne-a fost dată azi sau ieri,
Așa văd eu, a vieții față
Cu infime dulci plăceri.
Când te gândești că nu există
Un singur om în lumea toată
Să n-aibă el măcar o listă,
Sau doar un plan măcar odată…
Cu siguranță-avem cu toții
Un ideal de-ndeplinit
Cu siguranță-avem emoții
Când este vorba de-mplinit,
Dar nimeni nu se-ntreabă oare?
Dacă mai e timp să sperăm
Dacă a vieții largi hotare,
Ne mai permit să-naintăm?
Sau vor sista a noastre-avânturi
Când tocmai sunt în apogeu
Și vor lăsa a noastre gânduri
Să piară-așa instantaneu.
Alegerea ne e străină;
Rămâne doar să urmărim
De vom avea o viață plină,
Sau doar un episod infim.
Rămâne deci ca să vedem,
A noastră viață de oferă
Un amplu film ca s-apărem
Sau doar o probă, nu premieră.