Saltimbanci pe scena vieții. O tură
De-arenă și-apoi privesc publicul.
- Cu iubire? Cu ură?
(Se-mpart în două: cei ce-ncep
să-și aducă aminte
și cei încă-ngropați în trupuri; în minte).


Praf. Circ. Aplauze. Uneori, chiar frenetic.
Epoleții se rostogolesc pe jos, smulși. – Danț. Pretini
Și-i rup unii altora. Câinii de pază
Au grija fiecărui grotesc rostit cu emfază.


Privesc tâmpit de pe marea scenă a lumii:
Omul se-nvârte amețit neștiind să se uite-napoi
- Să vadă aceeași șerpi mușcând din țărână
De patimi prostia omului crezându-ne zei.


Încă n-am învățat? Încă ne credem aproape
Perfecți? Mai vreți? – Suferim.
Lecțiile se-nvață greu, se pare. –N Iubire
Poate, mâine. – Parcă, nicicând.


2000