agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 10631 .



A bea
poetry [ ]
în românește de Paul Alexandru Georgescu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Gabriela_Mistral ]

2005-10-19  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Maria Tirenescu





Păstrez în amintire gesturile
Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa.

În valea Rio Blanco izvorăște
neastâmpăratul Aconcagua, acolo
vroind să beau, m-am repezit la apa
unei cascade ce-n șuvițe albe
și înghețate-și resfira șuvoiul.

Lipindu-mi gura fremătândă,
m-a ars ca o licoare fermecată.
Trei zile buzele mi-au sângerat de apa
Ce am sorbit atunci din Aconcagua.

În câmpul Mitla, într-o zi cu soare,
cu mers, și greieri, m-am plecat asupra
unei fântâni, când a venit spre mine
un indian. A vrut să mă ajute
și, sprijinindu-mă deasupra apei,
el capul mi l-a susținut așa cum
oferi un fruct, cu mâinile-amândouă.
Eu beau și-n apa ceea era chipul
și-al lui și-al meu. Atunci înțeles-am
ca într-un fulger, că necunoscutul
din Mitla, indianul, era carne
din neamul meu străvechi, de la-nceputuri.

În insula numită Puerto Rico,
odihna copleșită de albastru,
trup liniștit, talazuri zbuciumate
și-o sută de palmieri, părând o sută
de mame. O fetiță-n joacă sparse
nuca de cocos, dăruindu-mi apa
palmierului, maternă, roditoare.
Și niciodată-asemenea dulceață
nu am băut, cu sufletul și trupul.

Îmi amintesc, pe când eram copilă,
Că mama-mi aducea ea însăși, apa
între o gură și-alta, aplecată
pe vasul de-argilă,-i vedeam fața.
Cu cât se ridica mai tare mâna-i,
cu-atât se cobora mai jos ulciorul.
Am încă-n suflet valea înverzită,
simt setea și privirea mamei… Poate
aceasta-i veșnicia:
să fim încă
așa precum am fost odinioară.

Păstrez în amintire gesturile
Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!