când se-adună poeții în acest anotimp al apelor
se scriu norii în jurul lunii din cuvintele plecate
de la unul de la altul
fără a măsura metrul iambic sau rima


poeții rămân la ora din octombrie pentru o carte pe umăr
nici o pagină fără umbra următorului vers
parcă s-au întâlnit să-și dea peste cap viețile
scrise pe genunchi la note de subsol


ei deschid uneori timpul la-ntâmplare


se spune că e o întâmplare a poeziei de a fi
ei sinceri cu cititorul în cuvinte
noi primim închipuirile fără a le atinge
nici cea mai ștearsă emoție de pe a patra copertă
niciodată ultima lăsată ochiului dormit