Corbii


Iata ca si mortii ies pe piata:
aruncati in saci, peste namol,
scosi din cimitir ca dintr-o casa,
ies pe piata cu cadavrul gol -

ies intregi sau putrezi jumatate,
cu mormantul luat de vreun tigan,
care-i scoate si-i arunca pe maidan,
sa mai faca o afacere cu moarte -

iata ca nici gropile de veci
nu-s eterne, oase si ciolane
putrezesc sub cerurile reci,
abator la bursele de carne -

si au fost si mame, si bunici,
tati, copii - si au ajuns pe piata
paguba-n afacerile mici,
si sunt, morti, atat de vii la fata -

ies pe piata, mortii pagubosi -
numai ei, din groapa, n-au valoare -
parca ar fi vii si sunt frumosi
cum nu striga ei, in piata mare -

e strigarea-n toi printre poteci,
si atat de liberi, azi, sunt mortii,
ca vin altii, calzi, in dreptul portii,
sa le ia odihna cea de veci -

si satui cu toti de-atata munca,
nu se mai ingroapa cei ce pier,
Bursa vinde, cumpara, mananca
locul Dumnezeului din cer...