noaptea, destul de târziu
toate poemele nescrise vin după mine
nu sunt puține
unele sunt uitate prin două orașe
capitala ta de dragoste
și
orașul meu cu străzi înguste

atunci când îmi spui
carpe diem
știu că așa trebuie să fie
dar aștept doar o clipă
în temelia de argint a apusului
să-mi fac loc pentru o zidire
apoi…

voi pluti spre sud, neîntârziat
spre tine
vreau doar să-mi aduci aminte mereu
că între noi doi există de azi
primul poem

să nu ne mai temem de umbre
de toate cuvintele nescrise
să le lăsăm să curgă în falduri de abur pe lângă noi
ne vom schimba iubindu-ne în poeme
încet, încet
ne vom împrumuta pe rând
culorile toamnei