când te iubesc, pe sub ferestre trec râuri roșii
mă simt stăpână peste toate cuvintele de dragoste
și cred că s-a sfârșit vremea rea, că frigul nu mai există
a mai rămas o singură melodie necântată
sau poate un singur poem născut ca un freamăt de ape
așa, de o parte și de alta a visului, te aștept
lipesc cuvinte înroșite, spun rugăciuni de octombrie
aș scrie despre cât te iubesc, despre mâini care nu s-au atins niciodată
dar, e vremea prea nepotrivită să strig în gura mare pe străzi
îmi aleg cuvintele cu grijă, privesc la tristețea toamnei acesteia
te întreb uneori ce mai visezi... poate un car de lacrimi, un car de struguri
avem timp să ne povestim, crede-mă
când te iubesc, pe sub ferestre trec râuri roșii
iar eu mă cunosc bine. văd totul în ceață și brumă