Mai rămâi să-ți mai vorbesc
de bine
tot ce-i puturos și necurat
în tine,
Să-ți slăvesc lumina
din urdori,
Mai rămâi cu noi de sărbători

Mai adu-ți aminte când erai
de mult
o carcasă goală de pământ,
Dar acum te-mbuibi de-ajuns,
nu-ți pasă
c-ai rămas tot gol întru carcasă,
Mai adu-ți aminte rogu-te de casă,

Mai încântă-ne cu harul tău divin
preschimbat ca-n Canna Galileii
în venin,
Mai descântă-ne cu-a ta duhoare,
Mai rămâi și mai adu-ți aminte
de plecare.