Azi picura mai greu tacerea cu tic-tac-ul nemilos
ce-nghite si ore... si zile - transformate-n saptamani
Aud cum se sparge de marginea timpanului cu zgomot taios
si fruntea mea fierbinte o sprijin, trista, cu-nghetate miini...

De toata jalea surda a norilor prea-plini
tumultul din vazduhuri cutremura-n priviri,
Ca un dirijor frenetic, o orchestra de senzatii
la pupitrul unde geniul se desprinde in trairi.

cu parfum de primavara, sau de fructe-autumnale
cu miros dulceag, de moarte, sau amarul din migdale
Arcul genelor se-ntinde peste-a ochilor mirare
cind, din departari abstracte simt fiori, ca o chemare

un arcus pe strune mute, cu vibratii sinuoase
doruri care plang aiurea, fara forma sau speranta
sfasie-n tacere clipe, suspendate in crevase...
rascolesc pelin in suflet si revin -ciudat - la viata

Amintiri ce par aievea , sentimente - mai confuze
se ingramadesc in minte, ca un mic virtej de frunze
se usuca - ochi si gura - mai incerc sa plang, sa tip
toate astea-s doar trecute, nu au rost, sunt prototip

Cind departe vezi aproape - uite, si-asta am mai zis...
cind iubirea bate-n poarta, n-o goni cu-n "INTERZIS"
este greu , dar se mai poate sa traiesti frumos o viata
De privesti tot inainte, doar c-o raza de speranta