aș fi putut să învăț să desenez cai pe gâtul tău arcuit nu-știu-cum
am un prieten descojește sistematic paliandru din el se fac rochii el
a plecat cu un șarpe-n pustiu se dorea ispitit s-a întors
fără evă fără zei te făcea să gândești
la lemnăria mamii ei de viață acum nu mai ține
discursuri despre sfere cercuri și alte lucruri înalte
treaba merge ca pe roate
aș putea să-ți povestesc mai multe despre copilul din mine alergam fericit
„pentru că am două picioare” mi se dădea voie s-alerg
aleargă, mamă n-ai obosit n-am obosit mai spune-mi o dată povestea cu micul prinț
cineva îmi făcuse cadou o pereche de pâslari îi arătam la toată lumea
„uite ce gonetă bagă” ți i-aș fi arătat și ție pe atunci nu știam că poți fi
puteam alerga împreună pentru tine aș fi alergat desculț
dar nu tu erai silitoare
învățai despre singurătatea înconjurătoare
despre herghelii și alte tipuri de frumusețe
desenate demult pe pereții unei grote
nedescoperite
auzi? tu chiar crezi în coincidențe?