Te-am văzut, în metrou,
Stând jos, de la stația
Victoriei 2.
N-ai încă 20 de ani.
Practici "Hanon" la pian,
Dar nu de performanță;
Se vede după venele și degetele tale albe, frumoase.
Un punct în plus pentru tine:
N-ai unghii lungi, de femeie..normală.
Fruntea, merge și ea.
Cerceii, mici și roșii...
Ehe, de mult nu prea mai întâlnești simplitatea asta suavă...
Știi că te privesc,
Insistent, plin de curozitate.
Degeaba te foiești iar ochii nu ți-i ridici:
Nu te-ajută cu nimic.
Mda, n-ai încotro,
Trebuie să cobori la Obor.
Te ridici și, alegând ușa cea mai apropiată,
Treci pe lângă mine,
Brunetul înalt cu ochelari care,
Timp de câteva minute,
Þi-a făcut portretul robot,
În gând.
PS: s-ar putea,
Nu bag mâna-n foc,
Sa n-ai "boy friend".
Sau, chiar dacă ai,
Þi-e încă frică, în pat,
Să-i spui ce vrei tu cel mai mult de la el.
Ești, după cum am fost și eu,
Mult prea timidă.
La revedere!
Eu cobor la prima,
Piața Iancului.

13 septembrie 2004.