Foaie albă de idee
de gheorghe Sârbu

“ Dumnezeu a murit “ și însuși doarme
prin viață breșă singur te petreci
de talon cât vis atâta umbră

o infinitul finitului teci
miez cutreierat de pașii minții
pe lângă tine nu , nu poți să treci

dus întors de aură catrinței
târziu cât de târziu am înțeles
nici o șansă-n mlaștina privinței

nebănuitele un șpan , un ghiers
nu de călcâi amontele-i în și
la braț compus cu simplul întru sex

în locu-i pot s-aduc oricare și scalen
de n-ar fi timpul ab ovo de alt gen

oricâți canaan eden ar ispăși
olimpu-i azi și geea-i e multiplu
eterogene iglițe de vârși

tibia-i nyx hemera peroneu
câte noime trecute-n rug de-altar
mamă ăl rând tot mamă gan și eu

ars longa acest foc al lui tartar
și mai câte visuri nude
lui încă ci iapracul corolar

dincolo de umbră ce se-ascunde
Christ ne mai e Iisus sau Galileu
aici de ce și cum și de unde

pe terente-n locu-i pot s-așez sau zorro
și de ce nu tu snaga lui Edgar Poe

dus și întors oricum nu-i oriunde
partea de vid cu partea de jos
cum de defrișat acelorași prunde

oglinda e oglindă și pe dos
prenumele numele antumele
asini topiți în candelă de mosc

vreascuri aurii fermentul brume
fantă osmozei caninii din volt
oricât cu intrinsecul de tume

de spuză chiar și ultimul morb
de viața-i o cuvă doar făraș
colț de nu i te poți fi floarea

nilul în locu-i pot să-nalț ori porta-voce
de ne-ar da pace Estetica lui Croce

din miezul de iță joardelor nod
logos și nu altu-i sângele tău
bulzii aceia de cale de pod

de araci jumulit bătrânul hău
la orizont nici o barcă de-ntors
bermundelor tu întâiul ilău

ci răsărit cum amurgul e stors
drumul din vise e singurul drum
muntelui fenix pasărea rock

cheia de boltă din arcul de uium
Insuși doarme și mort e Dumnezeu
amen osana hlamidei precum

în locu-i pot s-aduc oricare și scalen
de n-ar fi timpul ab ovo de alt gen