lied fumuriu prima zi de octombrie și-a lipit
fruntea de sticla murdară a geamului
dezinteresat la cafeaua de dimineață armonia
singurătății în tete a tete eu și perdeaua
trasă pe jumătate experimentăm teoria
griurilor de tibișir cu ață în degrade țesute
dincolo de peisajul pe care ochiul îl poate cuprinde
melodic în contrapunct de-a lungul pervazului
toamna deșiră nostalgic eghileți de cenușă
printre bronhiile norilor cer de efedrină
naiv copacii își adună pădurea zâmbind
în mantaua de ploaie varice de ceară
nodul apelor a înflorit sedimente lacustre
căutându-și spasmodic ieșirea din labirint
printre pulpele vântului cu pliuri de nufăr
alergând sunetul ecoul scâncește plictisit
un fel de respiro andante ma non tropo băltind
estompat eternitatea între piele tăbăcită și catifea
la gâtul păsării bemoli melancolici au înfășurat
drumul pergament migrator cu sigiliu de buzunar
a câta oară pământul își duce la iernat discret
scutecul frunzelor așezându-și în ordine cronologică
despărțirile cu miez de pâslă într-o zi de duminică
aș vrea să mă trezesc dimineața în privirea unui bărbat
doar pentru mine amestecând în zațul cafelei
griuri fragile de porțelan în surdină
lied fumuriu într-o zi de octombrie