Locul de veci

In schit de oase, mucul meu de gand
Ti-l mai aprind si ti-l inchin odata,
Muscat de semeni, otravit, si parca
De-o vorba buna, lacom, si flamand –

Cand te ating, si cand te pierd pe veci –
Esti frate bun cu postul si cu gerul –
Altar iti fac in oasele-mi cand treci,
Si-n locul tau, de dor imi tine cerul –

La mine-n gand sunt ingeri care tac –
Cu-aripi de promoroaca imi arata
Cate-un nebun, o mama, un sarac…
Si mila mi-e o lacrima uscata.

Mi-e sufletul de iasca. Bate-n piept
Un vant nebun, din ce in ce mai tare,
Nimic pe lume parca nu e drept.
Doar moartea-I calma si izbavitoare…

Cu ochii in pamant, pasesc in chin,
Si-atunci te vad, nu-n ceruri, ci-n pamantul
Din care, precum florile de crin,
Ti se deschide, milostiv, mormantul…

Tu urci. Si eu cobor, sa te-ntalnesc.
A frig si-a foame mersul meu straluce.
Atunci te-ntorci si-mi darui, parintesc,
Un loc de veci de-a dreapta Ta, pe cruce…