jumătatea privirii în remușcarea oglinzii
răstignită nupțial între trupurile noastre
tu ca și cum ai privi în ochi epicentrul
următorului cutremur inexplicabil din mine
adîncurile unde niciodată nu vei avea cum să călătorești
eșuezi epavă cu termen de garanție pentru istorii comune
te simt îți petreci degetele prin rănile de ipsos
ale statuilor mele devastatoare descoperire
inima doar astrolab stricat pentru planete
născute dintr-un timp dat înapoi
spre nopți atîrnate în ferestre
undeva la marginea căderilor
despre care nu vorbim niciodată
pentru că noi nu avem limbă
ci doar o nefericită răsucire a sufletului
în jumătatea perfectă a privirii