Ceva în mine-ngenunchează
Pierdut
În vraja-ți nesupusă.
Mi-e dor de visul tău
Cu unde limpezi
Mi-e dor să îl aud șoptind
Să-l strâng la piept.

Îmi amintesc zâmbind
De al tău zâmbet
Îl port și-acum
E forma sufletului meu.

Povestea asta nu există
Nimeni n-o știe
Eu o ascult în fiecare seară
E mereu alta
Tu
Ești mereu frumoasă.

Cuvintele se strâng în constelații
Se-adună
Și iar zboară
Metamorfoze ale unui singur imn (om)
Ce te privește.