trei pisici negre pîndesc soarele
de azi dimineață
eu
stau de vorbă cu lehamitea
din mine
ignor ora mesei parfumul iubitei
și o grămadă de ciori
isterizate de ultimele furtuni solare
vorbim despre sentimentul de posesiune
asupra fricii imaculate
fără cicatrici fără dizarmonii
sentimentul pur
de a fi pe acoperișul lumii
și a striga
the roof the roof is on fire
cu capul bălăngănindu-te
ca o găleată galbenă prematur desprinsă
din pomul cunoașterii binelui și răului
într-un fel de cacialma
despre dragostea mereu așteptată
cu ochii în soare pe scară
stau de vorbă cu lehamitea mea
secundară