dacă te naști tată ești mort.
știu asta de când s-a născut mama.
am fost acolo în ea
și acum avem aceeași vârstă.

și totuși mama s-a născut altădată
când mama ei s-a născut
mama mea era acolo în ea
și încă de pe atunci aveam toți trei
aceeași vârstă.

nu-i de glumit cu așa ceva
dacă vrei să faci sport de performanță.
oricum nu ai încotro.

parcurg așadar kilometri de mamă
după kilometri de mamă, înot sau pe jos,
după cum bate inima.
și fiecare mamă cu inima ei născută
din inima mamei sale. Ridic o halteră.

și fiecare mamă cu inima mea olimpică
atârnată strălucitor de gât.

din când în când
mă mai opresc la intersecții,
îmi storc picătura de moarte
din trup
mă usuc
și merg mai departe.

așa se moare aici, la-ntrenamentul pentru
moartea de-odată,
cu picături din lacrimă urlată.

și prima picătură de moarte este prima
picătură din viața de apoi.
altfel n-ai din ce să mori.
așa că mama mă bagă la flotări
sau mă aruncă jos pe scări.
în clasa inferioară
repetent la penultima mamă.

are și ea deșertul ei de suflet în care
adesea mă pierd și nu ajung la examenele
finale.

nici măcar soarele nu are vreo treabă cu astea.
cu zilele. cu noaptea.


cât despre tată?
va păți la fel, că asta e, dacă ești tată ești mort.
și despre morți numai de mine.