Ai fost și fericire, și lacrima fierbinte,
Ai fost și mângâiere, și gândul ce mă minte,
Tăcere și cuvinte, durere și speranță,
Ființă și idee, și timpul ce îngheață...

...Un trandafir cu spini ce mă rănesc mereu,
Iar sângele ce-l pierd mă face Dumnezeu;
Petalele lui roșii, atât de moi și vii,
Ca inima ce bate… culoarea inimii...

...O mare cald-albastră, ca ochii unei stele,
Și dulcile ploi blânde ce-alină o durere,
Căzând din cer ca lacrimi pe buzele uscate
Prefac clipele-n ore și viață fac din moarte.

Ai fost și-ncă mai ești o inimă ce bate,
Un roșu trandafir și marea de departe,
Ultima stea albastră ce strălucește sus;
Petala ei celestă – culoare... din apus.