e ora șapte am ochii pătrați
nu mai pot dormi
înalț păsări clipind printre aripi
ridic mâinile fără mine


păduri ce-ar fi putut să fie


nu mai am gânduri
sfinxul mă ceartă
am născut
copilul fără tălpi


el vede îi spun
eu nu mai am decât
un pătrat fără iris
în el îmi așez
crucea pasul liniștea


l-aș transforma în zmeu
copilul ar râde
fără sfârșit


opresc jocul
am uitat în el niște lacrimi
nașterea asta Doamne
este imperfectă