sare gemă gemândă în ochi genele ei bat strigând un număr
de la cabină de la vapor de la o singură stea

apele mării altădată îi primeau revărsările acum mai încet
de ce înainte
țipetele ei se făceau picturi rupestre
rupestre pentru ca erau peșteri sub mare
acum țipă cu șoapte
sparge oglinzile care îi umplu cu sepii și vipere coșu’
pieptului cică
rămas colivie sau orice-o fi oricum nu vibrează
și sarea gemă a vărsat dinspre sine obligată duminica
invidiei

ia uite mi te-ai dus a plâns ea cav no
mi te-ai dus încă un număr de circ fac să dispară ceața
cufurită
peste bulboana mea
în timp ce tu ai chef să-ți așterni spre fiorduri abscisele
coordonate ucise

poate cumva peltică dacă strigă ori ca mereu mai cu tentă
ne semnată
a lăsat scris
în siajul delfinilor
sub tita love nicu doar niște cirilice:
sirena de vapor care se trăgea să nu moară



* - text re(vizuit) si re(postat)