afișa un zîmbet de sărbătoare
cling cling și clopoței aurii spărgeau gheața în cuburi
erau dintotdeauna acolo

în cădere ținea strîns între degete o piesă dintr-un joc nescris al întîmplărilor
aștepta un semn cît să creadă că mai există miracol într-un bob de orez în
oglindă răsfrîngea doar umbre cețoase pînă la monotonie fredonînd aceeași strofă
rien de rien exasperant
nimic nu mai era la fel schimbarea avea gust de rugină și teste de individualitate
culorile spălate una în alta se prelingeau în ritm de nu mai contează
la picioare o baltă de lumină indiferentă

între patru ochi scufundat
pînă la refuz doar gîndul iluzia drumului urme de pași pe zăpadă