De ce a fost cusută
cu ață albă lumea?
Trec inconștient prin deja-vu
Spre culmea ignoranței
Bătută mereu de vântul schimbării.
Pot să te acuz,
să schimb urechea plecată spre pământ
Întru ascultarea pașilor mei.

O caravană de fluturi
am să cumpăr atunci
Și am să apuc pe drumul din stâncă.
Acolo am să-mi încep ucenicia tăcerii.
Poate voi alege eu
în cele din urmă nodul
din papura tăcerii...