acum voi scrie
așezați-vă toți
pe o bucată din sufletul meu
ca pe o pojghiță de pergament îngălbenit subțire
care din voi îndrăznește
să dea primul cu zarul
în gura păcătosului
să spargă dinții buza de iepure
să plîngă frumoasa mamă cu doi copii rahitici
deshidratați ca două stafide din tahiri
eu doar să privesc apusul
prin pînza răsfirată
prin burka magdalenei
să mă întreb djinic
oare ce prunc nevolnic se-ascunde acolo
pînă se urcă pămîntul călare pe morți
și ne pleacă
să nu mai vadă durerea
cum smulge colților leii
să mi-i aducă
ofrandă mie
numai mie