Iluzie


Iubito, la noapte am să te răpesc,
Să mă aștepți în clipele târzii,
Căci te voi duce în lumi ce prevestesc
Mulțimea clipelor când vor veni.

Voi claxona din inima fierbinte
Doar de trei ori la dulcea ta chemare,
Alungă în zări și nu mai lua aminte
Ale cuprinsului șoapte amare.

Iar ca un vis, în râset cristalin,
Pe aleea razelor de lună
Mergi unduindu-te cu pas divin
Și alergi eu să te prind de mână.

Șofer în acest timp iubirea ne va fi,
Îmbrățișați precum îndrăgostiții
Noi doi vom sta, săruturi ne vom dărui
Și vom pulsa în ritm cu toți iubiții.

Iar veseli fiind, o să plutim ușor
Și ne vom strecura printre planete,
Vom sta, așa, cuprinși de dor
Și de mirajul șoaptelor încete.

Ne vom întoarce atunci când vom zări
Un fâlfâit ușor și lin în zare.
Auzi? E dimineața care va sosi;
Să ne ferim de a ei chemare.

Vom reveni prin geamurile sparte
Tiptil, că-ntreg Pământul pare adormit.
Te las, acum. Te voi răpi, din nou, la noapte.
Și plec, căci oameni iar am devenit.