Te-aș răstigni în brațele-mi cioplite
Ca pe o statuie în gheață
Þi-aș topi trupul pe zăpadă
Și gerul de pe buzele-ți

Þi-aș strânge mâna-ntr-a mea
Pân’ te-aș lăsa fără suflare
Þi-aș smulge inima din piept
Ș-aș pune-o bine spre păstrare

Aș sta un ceas ca stânca,roca
Ca să privesc în ochii tăi
Și-aș sta ascunsa-n părul tău
Ori ca șirag de clopoței la gâtu-ți

Iar dacă viscolul mi-ar sta în cale
M-aș arunca ca să mă adăpostesc
În brațele-ți de om de zăpadă
Și sufletul să mi se spargă în mici cristale

Ș-aș vrea mereu să fie iarnă
Cu fulgi vioi ca ochii tăi
Cu clinchete de zurgălăi
Și precum parul tău , beteala.