Imi e noaptea har de sticla
Luna, pazeste fragila iubirea-mi!
Valuri, priviti doar catre mine
Viata ce te scurgi
Si tu, clepsidra
Oglinda mincinoasa, tu om
Damnat!
Pot acum citi ziua de maine
Din cenusa celei de azi renasc.

Urmele pasilor lui
Devin iedera in calea mea
Soarele, un ochi intotdeauna deschis in desertul
Mintii mele
Intinde sabii in copacii din care aurul uscat
Cadea...

Rosu asfintitul in urma lui
Cel ce lasa
Gheata,
Viata aspra si necunoscuta in urma-i.
Cine-mi sunt? Doar un sfarsit de verde
Intr-o campie de catifea.
Doar o metafora...

(Saruta pamantul cel rece,
Iubito!)

Un vis intru ceva mai presus de noi
Un vals intru 'cea visare mai profunda
Niciodata, iubite nu e de-ajuns!
Timpul creat de noi
Pare a dezamagi...
Sa ne oprim si sa ne stergem pasii
Si ochii
Surasul.
Sa ne legam privirea de-a lunii
Si mainile-n mari intunecate

(Priveste insangerat orizontul,
Iubito!)