las cârjele aici ca semn al zborului
crăcănată iluzie
vinde-mă-n târg ca pe-o bucată de carne smintită

n-o să mă zbat - împotrivesc mă să n-o nu
nu din da și da din nu

întinsă pe valuri cuminte devotată eterului
fac din iubire tăvălugul viabil
al neputințelor noastre

de după cortină un pitic îți suflă că
ai-lă-sat-des-fă-cuți-nas-tu-rii-zi-lei

prin priviri ni se trece o andrea
odată cu loopingul am învățat urzeala
pierzi doar o stare
e mai bine e mult mai bine
decât sângele ăsta fără acoperire
decât acest continuu refuz sanctificat
fără milă

mătură-mă sub covor în fundătura inimii
desfă șlițurile focului
arde-te-ar să te apă

cenușă ortostatică
prevestind prin spirit și vertebre
condiția de amibă

nu contest:
la poarta aceasta nouă
unde îmi primesc sufletul
veghează întunericul însuși
și unicul adevăr

în toate nuanțele de gri
în care cred că ești,
zvâcnește albul
ca-ntr-o tâmplă