Zambetul soarelui de iarna, aducere aminte dinspre ziua muntilor invaluiti cu paduri de culoarea ochilor femeii. Poate dincolo de ferestrele deschise ale vederii se aude gandul elfilor in noapte, soaptele zanelor picurate la radacinile batranilor arbori acoperiti de verde muchi prin care aluneca fantomele luminilor licuricilor.

Ceata de prieteni strecurandu-se vesel printre zidurile vii ale padurilor in iarna, speranta unei bauturi calde la sfarsitul plimbarii, bucuria de a vedea lumina in ochii celorlalti.

La urma, in asternuturile moi, amintirea zilei care va invalui intr-o lumina calda viitorul.